My work here is done

"Daca anostele randuri pe care le vei gasi de-acum incolo te vor plictisi ,consoleaza-te ,cititorule, gandindu-te la mine care a trebuit sa scriu."-Tenessee Williams

Nu am acordat destula atentie acestui blog...
De ce?

Simplu...Nu am avut niciodata un jurnal[ vreau sa consider acest blog un loc sigur pentru sentimentele impartasite voua si pentru gandurile mele] si imi place mai mult sa gandesc si sa vorbesc daca am despre ce.

Va zic sincer ca daca as gasi un subiect interesant vi l-as spune cu draga inima, dar nu sunt prea sigura ca ceea ce gandesc sau simt sunt destul de importante pentru acest loc.
In ultima vreme[desi nu prea am avut timp] am gandit o gramada...
M-am pierdut pe mine intr-o padure de sentimente incalcite si idei aruncate aiurea pe poteci. Nici eu si nici altcineva[e totusi o singura exceptie] nu m-a putut aduce cu picioarele pe pamant pana acum... si nici nu prea vreau s-o faca.

Cum mi-au spus multe persoane: 'pun prea mult suflet in ceea ce fac'.
Si prin faptul ca nu prea am scris pe-aici, nu inseamna ca nu-mi pasa...
E simplul fapt ca ma atasez de orice, si cand zic orice chiar e ORICE.
Si este totusi un oarecare risc, nu pentru voi, ci pentru mine, nu prea stiu cum as suporta daca cineva cunoscut mi-ar reprosa ca sunt prea sentimentala sau prea atenta,nebuna sau mai stiu eu ce.

Deci sunt EGOISTA. Mereu am fost si mereu voi fi.
Eu nu pot sa ma schimb, nu pentru ca nu pot ci pentru ca NU VREAU. Si daca as vrea ar trebui sa existe un motiv destul de i
ntemeiat pentru a o face.

Nu-mi place sa-i rnesc pe cei din jur. Nu-mi place nici sa-i infurii.
Dar O FAC. O fac destul de des. De cele mai multe ori nu-mi dau seama, dar in ultima vreme am facut-o intentionat...
Nu stiu de ce... dar parca ma regasesc si parca traiesc cu sentimentele negative ale celorlalti. Ma hranesc cu durere, fizica sau psihica. Ma hranesc cu ura.Ma hranesc cu orice e negativ.
Desi nu-mi place sa recunosc, eu nu sunt zbuciumata,agresiva sau mai stiu eu ce.
Sunt asa fiindca nu vreau sa ma mai atasez de cineva.
Sunt asa fiindca vrau a am o masca.
M-am cam plictisit sa tot zic adevarul.
Nimeni nu m-a ascultat.
Dar acum, cand mint[mint in privint reactiilor mele], parca e mult mai usor sa le zic adevarul.

Revenind...

Tacerea insusi e un raspuns.
Imi place sa gandesc in modul meu, fara sa intervina altcineva.
Imi place sa nu fiu grabita.Nu supor sa ma streseze cineva in privinta timpului [nici macar la lucrari nu suport asta].
Cand sunt singura[desi am momente cand urasc sa fiu singura si momente in care 'mor' daca nu sunt singura] ma gandesc la aproape orice...
Ma gandesc cum ar fi daca oamenii ar fi toti la fel.
Ma gandesc ca lumea ar fi un loc mai bun daca oamenii nu ar fi.
Ma gandesc...
Si doar atat...
De cele mai multe ori cand vreau sa zic ce
gandesc parca o piatra de moara imi blocheaza gatul si nici macar cuvintelor nu le mai inteleg sensul.
E aiurea...
Si nu ma inteleg.
Si nimeni nu cred ca ma intelege, dar ma insel..
Oricum...teoria e una, practia e altceva.
Asta sunt eu...si nu cred[sper] ca ma voi schimba prea curand.:]

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

About this blog

Ei

"Imi simt mai des limitele. Si e firesc sa fie asa, pentru ca nu raman niciodata, sau aproape niciodata, in mijlocul coliviei, fiinta mea navaleste inspre gratii."[Andre Gide] "Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea."[Andre Gide] "Numai un prost poate sa critice, sa condamne si sa se planga-si majoritatea protilor o fac. [Dale Carnegi] "Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat."[Albert Einstein]