My work here is done

"Daca anostele randuri pe care le vei gasi de-acum incolo te vor plictisi ,consoleaza-te ,cititorule, gandindu-te la mine care a trebuit sa scriu."-Tenessee Williams


Something wrong? Smile little me!

Am citit ceva mai vechi si am inceput sa bocesc ca o cretina. Relatic cretina. Acum nu mai plang. Mai mult m-am emotionat de la modul in care vedeam lucrurile atunci.

Pe atunci nu eram EU pe atunci eram EI. Nu-mi pasa deloc de mine imi pasa enorm de ceilalti si ma puneam mereu pe ultimul loc.

De ce nu m-ai ajutat sa ma regasesc? Nu-mi place acest egoism introvertit si totusi atat de evident. Imi placea la mine faptul ca mereu erau ceilalti pe primul loc si nu eu.

De ce nu ma ajuti sa ma schimb? Si totusi noi nu facem decat sa ne invartim intr-un cerc. Incepem cu nimic, ne zbatem sa obtinem aproximativ totul dupa care ramanem iar cu nimic. Frumos nu?

De ce nu esti aici cu mine? Zambesc iar pe fundal canta oarecum gatuita o soprana[sunt doar rea(bine, bine, sunt foarte rea), melodia e chiar foarte frumoasa, si nu, n-am de gand sa va spun cine o canta].Cateodata doresc sa nu se mai termine aceste moment de indiferenta si luciditate totala. Cateodata insa, astept cu toata fiinta sa dispara si sa-mi reiau iar masca de persoana naiva si imatura pe care o port aproape tot timpul.

De ce nu ma inveti sa fiu altfel? Sa fiu a ta? Zambesc iar ironic deoarece imi aduc aminte cat de imatura pot fi. Cu toate acestea, port aceasta masca deoarece imi e frica sa risc, imi e frica ca voi fi calcata in picioare si de aici porneste toata paranoia mea. Nu-mi place sa se rada de mine, nu-mi place sa isi bata cinevajoc de mine, nu-mi place sa fiu tratata ca o proasta [desi cateodata joc rolul asta mult prea bine, nu inseamna ca sunt] si in ultimul rand nu-mi place sa se joace cineva cu sentimentele mele.

De ce ai facut asta? Te simti in stare sa suporti consecintele? A te juca cu sentimentele cuiva[aici e stric parerea mea] este cel mai JOSNIC dar si interesant. Dar totusi… nu m-as juca cu sentimentele cuiva numai ca asa imi vine mie pe moment. Si daca am s-o fac vreodata inseamna ca persoana cu care ma voi “juca” a facut ceva “frumos” pentru cineva si trebuie sa plateasca. Chiar daca apoi ma voi uri mai mult pentru aceasta macar voi stii ca am razbunat pe cineva si nu mai e nevoie de masuri si mai drastic.

De ce ascunzi in tine ceea ce ma priveste pe mine? Cu toate acestea… eu latru cam mult si “musc” putin. Inca nu am gasit o motivatie destul de buna ca sa “musc” calumea din cinvea si acel cineva sa urle de durere si sa-mi dea pumni si picioare[sau ce-apuca] si eu sa raman cu o bucata din el in dinti. Sincer chiar mi-ar placea sa fac asta. Poate asa va mai invatati si voi minte.

Sper ca nu crezi ca daca ai de gand sa-ti schimbi atitudinea fata de mine si eu am sa-mi schimb parerile. Am ajuns sa cred ca fiecare om este o jigodie in felul sau. Eu cel putin sunt o jigodie pentru ca las impresia ca sunt manipulata dar de fapt, manipulez. As fi vrut sa-mi gasesc “perechea”. Cineva care sa ma manipueze cu adevarat. Tot ceea ce reusiti este sa ma scarbiti. Da stiu…si eu ma scarbesc pe mine. Dar nu am ce face… duc povara pana la capat. Fara scurtaturi si fara pauze. Poate doar o fuga mica pana la baie si apoi o iau de la inceput. De aceea c-o sa termin prea curand aceata cursa mai mult cu mine insami decat cu voi.

Smile bitch! I’m not there! Si cateodata chiar imi doresc sa fi fost o fantoma… as fi putut sa ma strecor sub patul vostru, ziua, ca mai apoi, noaptea, sa ma autoinvit in visele voastre sa va aflu temerile si apoi sa le dau viata. Tot ceea ce-mi doresc este o viata moarta pentru toti. Chiar nu inteleg cumde doresc si sa va omor dar si sa va las sa traiti…

You can laugh now! If you can laugh without tongue… Devine mai complicat acum… nu-mi place sa fac asta dar… E mai bine asa. Bye bye, sweetheart. O sa-mi fie dor de tine… Mi-ai fost aproape mereu. Adica toata viata… E greu sa-ti iei ramas-bun de la o parte din tine ce te-a slujit mereu perfect si ti-a ascuns esenta ferind-o de lovituri si de dezamagiri. E si mai greu s-o pun in practica. Sper sa reusesc…

So… Here we are… Well…sper c-o sa-mi iasa sa renunt la a mai fii copil… Am 16 ani… si totusi sunt un copil… Sunt un copil mare si fricos… dar, acest copil va invata ce inseamna curajul, chiar daca se va lupta cu morile de vant.

Se ridica… priveste cum soarele apune. Nu credea pana acum ca va mai putea visa. Dar o face, din nou si din nou si din nou… pana cand nu va mai avea vise de redat si mintea ei va fi facuta praf.

A cazut de prea multe ori si simte cum pamantul ii fuge iar de sub picioare si nu-I vine a crede ca-I vede iar chipul ironic ce o blameaza de greseli ce nu-I apartin.

Inchide ochii si se strange disperata in brate. Chiar doreste ca el sa fie acum aici sa-I spuna ca va fi totul bine si ca nimeni nu-I va putea opri din ceea ce vor crea: o lume plina de haos si de nereguli intalnite in cele mai ascunse unghere ale mintii umane.

El are exact aceleasi vise ca si ea. Numai ca el le da glas si el le poate transforma in realitate… Lucru ce pe ea o sperie.

Tot ceea ce e rau pentru celelalte vietati prefer sa se rezume la practica din imaginatia ei. El doreste ca acestea sa devina realitate si sa nu fie oprit de nimeni deoarece stie ca o data ce cineva intervine in procesul sau de creeatie nu mai poate da curs liber gandurilor si actiunilor si nu va mai putea termina ceea ce a inceput.

Incet se elibereaza de aceste ganduri si priveste la cerul vanat de deasupra sa. Slabeste stransoarea ce aproape ca i-a invinetit bratele si viseaza la regasirea lui.

El este inchis intr-un loc negru… de aceea ea nu-I poate simti sufletul mereu aproape. Se teme ca el nu-si va mai aminti de ea… Chiar se teme aproape ca paranoia ei se reda de valurile agitate ce nu erau pana acum prezente deasupra apei.

Viseaza la momente inexistente, atingeri ireale si sentimente false, impuse. Crede ca tot ceea ce viseaza va devein realitate si nu prea poate accepta adevarul: ceea ce-si imagineaza nu va deveni relitate decat daca-si va impartasi gandurile… Lucru extrem de greu de facut deoarece ea nu se exteriorizeaza.

De ce s-ar exteriorize pana la urma? Nimic nu e perfect si considera ca nimeni nu poate suporta adevaratele furtuni de sentimente pe care le ascunde in interiorul sau de prea multa vreme.

About this blog

Ei

"Imi simt mai des limitele. Si e firesc sa fie asa, pentru ca nu raman niciodata, sau aproape niciodata, in mijlocul coliviei, fiinta mea navaleste inspre gratii."[Andre Gide] "Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea."[Andre Gide] "Numai un prost poate sa critice, sa condamne si sa se planga-si majoritatea protilor o fac. [Dale Carnegi] "Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat."[Albert Einstein]