My work here is done

"Daca anostele randuri pe care le vei gasi de-acum incolo te vor plictisi ,consoleaza-te ,cititorule, gandindu-te la mine care a trebuit sa scriu."-Tenessee Williams

Bau…
Ce poate ucide un suflet?
Un alt suflet? Sau poate dorinta de a aspira la idealul acelui suflet?

Raspunsul e simplu: Incapabilitatea acelui suflet de a accepta aproape totul.

Cel putin…
sufletul meu este ranit in momentul in care observa ca personae de la care astept sa ma inteleaga si sa-mi dea raspunsuri n-o fac…nu ma inteleg si nici raspunsuri nu mai au.

Iar eu…eu nu fac decat sa ma pierd intr-un albastru incomplet de note muzicale si cuvinte fara inteles rostite de oameni.

Un lucru imposibil mi se pare sa cobor din acel infern linistitor pentru a va ajuta sa imi intelegeti ideile si trairile…

Si mi se sfasie sufletul in mici bucati de cenusa rosie. Si aceasta cenusa se sparge in mici bucati de sticla, ca mai apoi sa se depuna intr-un colt ascuns dupa cortina pleoapelor si nimeni sa nu poata patrunde pentru a vedea ce se afla acolo.

De ce nu ma intelegeti cand va zic exact ceea ce simt pentru voi?
Poate pentru ca v-ati saturat ca eu sa va explic mereu aceleasi lucruri. Poate ca eu sunt invechita pentru voi si aveti nevoie de ceva nou si revitalizant pentru a va proteja sufletul de epava ce-o port in piept.

Sper ca acele cioburi sa devina cenusa, ca apoi sa devina un suflet. Un suflet nou si proaspat, pentru a va pastra aproape de mine.

Sunteti PROSTI! Eu chiar tin la voi. La voi toti. Daca ma comport ca dracu’ asta nu-nseamna ca nu tin la voi.
Ma comport asa pentru a va determina sa fiti mai buni ca mine, sa reusiti.

Eu nu sunt decat o epava emotionala in comparatie cu voi. Voi ce detineti un suflet tanar ce accepta orice[mai putin epavele].

Of…de ce ma mai chinui sa va explic cand totul e simplu si se rezuma doar la mine strigand: “Am nevoie sa fiti aici, aici cu mine si sa ma ascultati!”

Simplu scurt si la obiect.
Si stiu ca nimeni nu citeste asta. Stiu ca nimanui nu-i pasa de ceea ce simte un copil derutat si adormit de vise feerice ce sunt cultivate cu bobul de speranta ca vor deveni realitate.

Deci….in concluzie…degeaba scriu ca nimeni nu citeste… e ca si cand as vorbi cu mine si doar eu sunt in jurul meu.

O seara buna. Pe cine salut?...:|

Toti avem vise. Toti avem speranta. Toti dorim sa ne trezim intr-o lume perfecta, intr-o lume scisa dupa propriile reguli si dreptati.
Tot ceea ce noi nu acceptam pe moment se intoarce mult mai tarziu intr-o forma mai agresiva decat cea initiala, si astfel ne inducem in eroare deoarece nu intelegem ce nu ne convine. Si cand aflam ce nu ne convine suntem uimiti cat de usor de observat era acel inconveninent.

Ne speriem de noi, de lucruri ce nu le intelegem.
Ne este foarte frica sa nu fim acceptati de ceilalti.

Pana la urma si la drept, toti suntem o apa si-un pamant si toti avem acelasi suflet in noi.
Singura diferenta dintre noi si animale este ca noi rationam si gandim. Desi cateodata nu dam dovada ca am detine aceste calitati[sau defecte].

Noi toti suntem unul, si din unul suntem toti.
Nimic nu dureaza la nesfarsit.

Si pana la urma, ce e fericirea??
Cineva apropiat mi-a spus: "Fericirea este bucuria ca altii sunt mai nefericiti ca tine."

Dar nefericirea ce e?
Stiu sigur ca nu e acelasi lucru cu tristetea sau dezamagirea. Ele sunt diferentiate prin nuante. 
Cand esti trist...esti doar tu, si atat. La fel si dezamagirea.
Dar nefericirea?Ce e ea?

E lipsa fericirii. 
Si am ajuns de unde am plecat: "Ce e fericirea?"
Fericirea poate fi imbinarea echilibrata dintre multumire si bucurie?
Fericirea poate fi incalzirea cosului pieptului si imbujorarea obrajilor la aflarea unei vesti bune sau la vederea unei persoane.

Fericirea este atunci cand esti cu o persoana importanta pentru tine, si impartiti orice sentiment si gand.
Atunci... eu sunt cea mai fericita!

Dar nu ma simt fericita.
Ma simt multumita si dezamagita.
Stiu ca pot mai mult de-atat. dar sunt un om afurisit ce prefera sa gandeasca prea mult pentru a savura un moment alaturi de cei importanti mie.
Pana la urma...
Ce sunt eu?
Eu sunt tu. Sau poate el. Sau ea. Sau voi. Poate chiar noi.
Eu pentru mine sunt totul si nimic.

Daca nu ma pot intelege pe mine insami, ce pretentii aveti sa va inteleg si pe voi.
"Sunt  ocupata."
Adica? 
Ce ma preocupa asa de tare?
A! da...
Ma preocupa gandirea si inchipuirea scenariilor amuzante.
De ce?...
Pentru voi. Pentru ca nu stiti ce vreti de la mine.

Si pana la urma...
O singura intrebare am. Si ma roade, si ma framanta...pentru ca nu-i stiu raspunsul exact.
Va rog sa-mi raspunde-ti voi la intrebare:


Poti iubi pur mai multe persoane/fiinte deodata si fara sa le ceri ceva in schimb?

About this blog

Ei

"Imi simt mai des limitele. Si e firesc sa fie asa, pentru ca nu raman niciodata, sau aproape niciodata, in mijlocul coliviei, fiinta mea navaleste inspre gratii."[Andre Gide] "Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea."[Andre Gide] "Numai un prost poate sa critice, sa condamne si sa se planga-si majoritatea protilor o fac. [Dale Carnegi] "Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat."[Albert Einstein]