Jesus Christ!
Unii chiar nu stiu sa aprecieze ceea ce au.
Oare e chiar atat de greu sa fii multumit de tine insuti, de ceea ce ai?!?! Goana asta dupa o himera ce e in continua transformare nu va oboseste, oameni buni?
Cat de greu e sa zici: "Bun!, am luptat pana acum si am obtinut ceea ce-am vrut acum 'x' ani... E timpul sa ma bucur de ceea ce am, a venit timpul sa iau o pauza si sama bucur alaturi de cei pe care ii iubesc."
Mnda... e greu, chiar e greu...
E total aiurea. Ne ingropam timpul, viata, sentimentele in maldare de hartie si de biti incat uitam ceea ce e cu adevarat important.
Si cand te gandesti ca unii parinti nu-si pot vedea copii crescand din cauza locului de munca... e atat de usor sa te complici pe tine si pe cei din jurul tau... e atat de simplu sa strici vietile celor pe care ii iubesti...
Si e total aiurea caci unii din noi nici macar nu observa ci se conformeaza la aceasta viata anosta si 'lipsita' de griji, iar daca-i mai si pui sa se gandeasca la cei din jur e ca si cum le-ai da cu o tigaie incinsa-n cap.
E atat de usor si totusi atat de greu sa nu-ti pese...
"S-ar putea sa-ti sparga fata" aud de undeva....departe[e un zgomot aiurea care imi omoara si ultimul neuron{si ala beat} carese aure din boxa de langa capul meu]. Ce s-ar putea sa-mi sparga fata?? Un pumn, un picior?... asfaltul?...
Nu stiu...iar sunt pierduta intr-o lume...departe...de tot si de toate.
Singura diferenta e ca de data asta o sa ies singura din ea. Nu o sa mai fie nevoie de TINE pentru a reveni pe Terra. O sa fiu doar eu si atat.E mai usor si mai sigur asa.
Nu o sa mai fi tu ca sa-mi rupi plasa de siguranta pe care ar trebui sa cad cu acea viteza ametioare[am sa cad din Luna, Luna e cel mai mare copac de pe pamant:)].
Nu o sa ma mai derutezi cu zambetul tau "angelic" ca apoi sa nu vad pe unde merg si sa intru cu totul in toate cele[Nu ca n-as intra si fara ajutorul tau... dar totusi...incep sa apara vanatai:|].
Nu o sa mai fie ochii tai cu acea cautatura diavoleasca ce privesc cu atat de 'mult' interes fiecare miscare pe care o fac[cu cat drag ti i-as scoate cu o scobitoare sau o lingura ca apoi sa-i pun la pastrat, caci singurul lucru bun la tine sunt ochiii, pacat ca sunt ai tai...]
Nu o sa mai fie vocea ta sa sparga tacerea mantuitoare si sa tresar la fiecare sunet pe care il scoti[Nu, serios acum, termina sa mai guiti ca ma calci pe nervi, stiu ca esti porc, si totusi, incearca sa-ti educi vocea caci suna brutal si e foarte groasa].
Nu o sa mai fie respiratia ta precum ticaitul unui ceas[mnda...cel mai tare ma enerveaza cand stiu ca intarzii>->].
Simplu...
NU O SA MAI EXISTI!
Ai stat atat de mult timp in lumea mea incat ai ajuns un viciu... unul enervant de care
incerc sa scap.[sau poate ca imi place atat de mult prezenta ta incat nu o mai suport pe a mea*-*...cel mai sigur asta e motivul]
Dar cum sunt o masochista[si sadica, dar mai bine nu ma mai laud:D], trebuia sa te dau afara si sa-ti interzic sa mai intri.
Probabil ai facut-o fara ajutorul meu...Dar asta e.:]
Cert e faptul ca nu ai sa mai faci parte din lumeamea prea curand.
Cred ca-i mai bine asa.
Dar nici nu mai stiu ce-i bine in ultima vreme.
Probabil ca vinul fiert cu scortisoara si coaja de portocala e bun.[:
...Mnda...mai vorbim...*laugh*
Bye, dear...

Oare e chiar atat de greu sa fii multumit de tine insuti, de ceea ce ai?!?! Goana asta dupa o himera ce e in continua transformare nu va oboseste, oameni buni?
Cat de greu e sa zici: "Bun!, am luptat pana acum si am obtinut ceea ce-am vrut acum 'x' ani... E timpul sa ma bucur de ceea ce am, a venit timpul sa iau o pauza si sama bucur alaturi de cei pe care ii iubesc."
Mnda... e greu, chiar e greu...
E total aiurea. Ne ingropam timpul, viata, sentimentele in maldare de hartie si de biti incat uitam ceea ce e cu adevarat important.
Si cand te gandesti ca unii parinti nu-si pot vedea copii crescand din cauza locului de munca... e atat de usor sa te complici pe tine si pe cei din jurul tau... e atat de simplu sa strici vietile celor pe care ii iubesti...
Si e total aiurea caci unii din noi nici macar nu observa ci se conformeaza la aceasta viata anosta si 'lipsita' de griji, iar daca-i mai si pui sa se gandeasca la cei din jur e ca si cum le-ai da cu o tigaie incinsa-n cap.
E atat de usor si totusi atat de greu sa nu-ti pese...
"S-ar putea sa-ti sparga fata" aud de undeva....departe[e un zgomot aiurea care imi omoara si ultimul neuron{si ala beat} carese aure din boxa de langa capul meu]. Ce s-ar putea sa-mi sparga fata?? Un pumn, un picior?... asfaltul?...
Nu stiu...iar sunt pierduta intr-o lume...departe...de tot si de toate.
Singura diferenta e ca de data asta o sa ies singura din ea. Nu o sa mai fie nevoie de TINE pentru a reveni pe Terra. O sa fiu doar eu si atat.E mai usor si mai sigur asa.
Nu o sa mai fi tu ca sa-mi rupi plasa de siguranta pe care ar trebui sa cad cu acea viteza ametioare[am sa cad din Luna, Luna e cel mai mare copac de pe pamant:)].

Nu o sa mai fie ochii tai cu acea cautatura diavoleasca ce privesc cu atat de 'mult' interes fiecare miscare pe care o fac[cu cat drag ti i-as scoate cu o scobitoare sau o lingura ca apoi sa-i pun la pastrat, caci singurul lucru bun la tine sunt ochiii, pacat ca sunt ai tai...]
Nu o sa mai fie vocea ta sa sparga tacerea mantuitoare si sa tresar la fiecare sunet pe care il scoti[Nu, serios acum, termina sa mai guiti ca ma calci pe nervi, stiu ca esti porc, si totusi, incearca sa-ti educi vocea caci suna brutal si e foarte groasa].
Nu o sa mai fie respiratia ta precum ticaitul unui ceas[mnda...cel mai tare ma enerveaza cand stiu ca intarzii>->].
Simplu...
NU O SA MAI EXISTI!
Ai stat atat de mult timp in lumea mea incat ai ajuns un viciu... unul enervant de care

Dar cum sunt o masochista[si sadica, dar mai bine nu ma mai laud:D], trebuia sa te dau afara si sa-ti interzic sa mai intri.
Probabil ai facut-o fara ajutorul meu...Dar asta e.:]
Cert e faptul ca nu ai sa mai faci parte din lumeamea prea curand.
Cred ca-i mai bine asa.
Dar nici nu mai stiu ce-i bine in ultima vreme.
Probabil ca vinul fiert cu scortisoara si coaja de portocala e bun.[:
...Mnda...mai vorbim...*laugh*
Bye, dear...