My work here is done

"Daca anostele randuri pe care le vei gasi de-acum incolo te vor plictisi ,consoleaza-te ,cititorule, gandindu-te la mine care a trebuit sa scriu."-Tenessee Williams

23
aprilie

Neata, Neata!:]
Stiu ca n-am mai scris de mult...
Si mai stiu ca ar fi trebuit sa scriu...
Mai stiu si ca am fost foarte fericita in ultima luna^_^.
Ar fi trebuit sa va spun si voua...dar nu prea am avut timp.

Oricum...
Dupa ce-am fost fericita atata timp...urmeaza sa se-ntample o chestie aiurea.
----------------------------

Era o zi splendida de primavara.
Parcul era insorit, pasarile cantau, copiii se bateau si restul lumiii isi vedea de treaba.
Ea mergea cu un roi de albine in stomac pentru a se intalni cu cineva. Ajunge in locul resspectiv,se uita la ceas:"prea devreme..." si ofta.
Scoase din geanta de scoala[doar ce scapase de la ore] un hanorac si se intinsese pe iarba incoltita cu miros de rasina.
Se uita la cer si iar ii trece prin gand ca ar vrea sa fie o pasare, sau macar aripi sa aiba. Sa poata zbura... Sa poata atinge norii albi de bumbac si sa se joace cu avioanele a caror viteza n-o poate depasi.

Ea era oricum fericita, desi pierduta intr-o lume imaginara.
Deodata inima incepe sa-i bata mai tare.
"El o fi?" gandeste ridicandu-si capul si vazandu-l pe el venind in pas grabit si cu un zambet strengaresc.
------------------------------

Timpul trecu iar ea simtea ca innebuneste. Trebuia sa dea tezele si nu avea voie pe-afara. Voia sa-l vada neaparat.
Ea tinea la el mai mult decat isi propusese. Si el avea o parte din vina ca-i dadea apa la moara.
Se impaca bine cei doi.
Erau fericiti si nimic nu-i putea strica ei starea de euforie.El zambea si mai deschidea cate-un subiect de vorba.
Ei ii placea sa-l asculte cum vorbeste. Parca-i sorbea si ultimul sunet. Era indragostita.
El se imbujora repede si ei ii placea asta.
Era totul frumos, perfect nu era, caci natura nu permite existenta perfectiunii. Pentru ea el era si cel mai bun prieten dar si iubitul grijuliu si atent de care ea avea nevoie.

----------------------------------
Daca totul ar fi perfect oamenii n-ar mai exista deoarece aceste fiinte sunt progamate inca de dinainte de a se naste la autodistrugere.
Dar o data cu distrugerea omului se distrug si alte specii...
Pana la urma cine suntem noi sa ne judecam unii pe altii si sa hotaram ca nu-i bine sau e bine sa traim.

Parrea mea e ca in viata ar trebui sa facem orice ne trece prin cap, in limita bunului simt si a omeninei.
SI:
daca nu-ti faci SINGUR GRESELILE nu ai cum sa INVETI din ele. {:}

6
aprilie


Cand eram copil, nu prea aveam cu cine ma juca in afara de fratele meu mai mic si de verisoara mea. Chiar daca nu aveam si pe altcineva cu care sa ne pierdem timpul mereu jucam cate un alt scenariu plin de imaginatie. Desi aveam jucarii, preferam sa ne jucam cu bete sau sa alergam, mereu ne placea sa ne confectionam singuri jucariile, sa inventam reguli si sa ne prostim.
Cat era ziua de mare ne puneam imaginatia la incercare si incercam sa gasim noi adepti la cultul nostru.
De multe ori eram pedepsiti pentru ca ne mai raneam din cand in cand, dar macar ne distram, eram uniti si desi ne mai certam eram un trio perfect de copii.
Mereu veseli si mereu jucausi, nimeni si nimic nu ne putea opri din joaca noastra ce ne ducea mereu intr-o lume plin de aventuri si de fiinte misterioase si pe care adultii nu le puteau vedeau.

Dar azi...copii sunt atat de ... nici nu am cuvinte..
Doare atat de tare sa vezi cum copii din ziua de azi IMITA ceea ce vad la televizor iar imaginatia lor e ingradita de o cutie de plastic cu imagini.Stau si ma gandesc:"Cat de terminat sa fii sa te joci mereu acelasi joc, la nesfarsit, ca mai apoi sa te trezesti ca nu ai deloc imaginatie pentru care doamnele profesoare/invatatoare fac atat de multe eforturi pt. a o obtine.

Iar partea cea mai rea este ca daca toti am fce la fel...ce s-ar alege de noi??!
Pai am fi inca la stadiul de "HUBA-HUBA" cand vanam cu pietre si fugeam de celelalte animale.
Poate ca asa ar fi fost mai bine si poate ca asa nu s-ar fi intamplat atatea tragedii, dar totusi cel care ne-a creat ne-a dat un dar, pe care aproape nimeni din tanara generatie[ma refer la copii de la 12-13 ani in jos] nu il foloseste si nu-l exploateaza macar printr-un joc tampit, dr macar sa arate ca gandesc si ca nu depind de prostiile debitate la televizor.

Nu spun acum:"nu va uitati acum la telvizor", din partea mea uitativa!
Dar totusi, inchipuiti-va ce frumos ar fi daca in loc sa va uitati la TV cand ploua iesit afara, undeva la adapost, si va inchipuiti cine stie ce, dar orice.
E un exercitiu, un simplu exercitiu care va ajuta mult.

Daca nu am avea imaginatie am fi niste simpli oameni spalati pe creier.Niste oameni care nu gandesc, care depind de altii si care nu vad decat atat cat li se permite sa observe.

Copilaria ne zambeste! Ne cheama! Ne imbata cu mirosul ei de copaci infloriti si iarba proaspat incoltita! Ne cheama sa alergam ca niste handicapati, sa ne rupem picioarele de oboseala pe un camp cu iarba sau flori[probabil si copaci...].
Azi suntem atat de inchisi in jungla urbana incat daca am merge intr-o padure am sta si ne-am holba ca nu stim ce-i aia.

Daca stau bine si ma gandesc...nici nu ar trebui sa mergem intr-o padure.
De ce sa ne deprimam ca semenii nostri lasa gunoaie si mai stiu eu ce?

Zambesc numai cand ma gandesc ca m prins si eu vremea libertatii padurii in care omul nu se punea ca idiotu' sa ingradeasca dealurile/padurile.
Ma scoate din sarite gandul ca acum daca vreau sa ma plimb pe unde mergeam cand eram mai mica nu pot ca si-a ridicat nu-stiu-eu-cine casa sau ca-i loc privat si da ala cainii pe mine.

OMULE! Padurea e lasata de la Dumnezeu ca sa se bucure toti oamenii de ea nu numai un handicapat cu bani ce vine o data la nu-stiu-eu-cate luni/ani pe-acolo.
Spun aceste lucruri ca-mi place sa ma plimb prin padure. Dar ma deprim enorm cand vad cat rau a putut face omul, cat a distrus, cat distruge si cat va distruge...

Omul e o fiinta ce e obsedata dupa posesii.
In curand o sa ajungem sa avem si aer privat...
Deplorabil...
Cadem intr-un ritm alert si nimeni nu face nimic pentru a ne incetini. Si chiar daca eu vrobesc, si chiar daca o sa incerc sa schimb ceva, momentan sunt un copil si latru ca proasta.
Si chiar daca am sa cresc si am sa incerc sa schimb ceva, la ce bun, spiritul de turma ne-a intrat in codul genetic.
O turma de prosti cu un bou in frunte, ajungem sa ne dam cap in cap unul pe altul fara sa stim de ce, fara nici un scop...

Nu mai are rost sa mai latru aiurea...oricum nu sunt ascultata...
Ne mai vedem...
Cu bine!
P.S.: Creierul meu o ia pe aratura asa ca incep sa debitez prostii... Totusi era bine cand eram copiii, nu aveam nici o grija si ne distram.

About this blog

Ei

"Imi simt mai des limitele. Si e firesc sa fie asa, pentru ca nu raman niciodata, sau aproape niciodata, in mijlocul coliviei, fiinta mea navaleste inspre gratii."[Andre Gide] "Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea."[Andre Gide] "Numai un prost poate sa critice, sa condamne si sa se planga-si majoritatea protilor o fac. [Dale Carnegi] "Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat."[Albert Einstein]

Copyright 2009 - My work here is done

Blogspot Theme designed by: Ray Creations, Ray Hosting.