Toti avem vise. Toti avem speranta. Toti dorim sa ne trezim intr-o lume perfecta, intr-o lume scisa dupa propriile reguli si dreptati.Tot ceea ce noi nu acceptam pe moment se intoarce mult mai tarziu intr-o forma mai agresiva decat cea initiala, si astfel ne inducem in eroare deoarece nu intelegem ce nu ne convine. Si cand aflam ce nu ne convine suntem uimiti cat de usor de observat era acel inconveninent.
Ne speriem de noi, de lucruri ce nu le intelegem.
Ne este foarte frica sa nu fim acceptati de ceilalti.
Pana la urma si la drept, toti suntem o apa si-un pamant si toti avem acelasi suflet in noi.
Singura diferenta dintre noi si animale este ca noi rationam si gandim. Desi cateodata nu dam dovada ca am detine aceste calitati[sau defecte].
Noi toti suntem unul, si din unul suntem toti.
Nimic nu dureaza la nesfarsit.
Si pana la urma, ce e fericirea??
Cineva apropiat mi-a spus: "Fericirea este bucuria ca altii sunt mai nefericiti ca tine."Dar nefericirea ce e?
Stiu sigur ca nu e acelasi lucru cu tristetea sau dezamagirea. Ele sunt diferentiate prin nuante.
Cand esti trist...esti doar tu, si atat. La fel si dezamagirea.
Dar nefericirea?Ce e ea?
E lipsa fericirii.
Si am ajuns de unde am plecat: "Ce e fericirea?"
Fericirea poate fi imbinarea echilibrata dintre multumire si bucurie?
Fericirea poate fi incalzirea cosului pieptului si imbujorarea obrajilor la aflarea unei vesti bune sau la vederea unei persoane.
Fericirea este atunci cand esti cu o persoana importanta pentru tine, si impartiti orice sentiment si gand.
Atunci... eu sunt cea mai fericita!
Dar nu ma simt fericita.
Ma simt multumita si dezamagita.
Stiu ca pot mai mult de-atat. dar sunt un om afurisit ce prefera sa gandeasca prea mult pentru a savura un moment alaturi de cei importanti mie.
Pana la urma...
Ce sunt eu?
Eu sunt tu. Sau poate el. Sau ea. Sau voi. Poate chiar noi.
Eu pentru mine sunt totul si nimic.
Daca nu ma pot intelege pe mine insami, ce pretentii aveti sa va inteleg si pe voi.
"Sunt ocupata."
Adica?
Ce ma preocupa asa de tare?
A! da...
Ma preocupa gandirea si inchipuirea scenariilor amuzante.
De ce?...
Pentru voi. Pentru ca nu stiti ce vreti de la mine.
Si pana la urma...
O singura intrebare am. Si ma roade, si ma framanta...pentru ca nu-i stiu raspunsul exact.
Va rog sa-mi raspunde-ti voi la intrebare:
Poti iubi pur mai multe persoane/fiinte deodata si fara sa le ceri ceva in schimb?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu