Intotdeauna a fost singura, e singura si va fi singura.
Deschide ochii si simte cum o alta persoana si-a gasit ingerul.Ea oare isi va gasi ingerul vrodata?
Inima-i e grea, precum pamantul de plumb ce se alfa deasupra ei.
E in mormantul pe care si l-a faurit de-a lungul inganduratei sale existente...
Incet simte cum se ridica...cum e trasa din mormantul de marmura inghetat, precum sufletul ei.
Vede o raza de lumina si un inger ce se ridica spre cer incet, lasandu-i drept amintire doar pene cazute din aripile ca de smoala. Se opreste o secunda pentru a se uita inapoi.
Inima incepe sa-i pulseze sange clocotitor in obrajii ce devin precum para focului...
Inchide ochii si simte cum soarele acela palid de primavara ii dezgheata sufletul solitar, iar blanda briza a zefirului ii mangaie pletele albe si faldurile rochiei precum neaua.
Isi deschide ochii si vede cum ingerul ce a scos-o din mormantul tristetii ei nu mai e...Incet, se intoarce inapoi in sicriul inghetat visand la soarele ce i-a incalzit odata sufletul, esenta sucurgandui-se in pamant, prin crapaturile marmurei inverzite de umezeala pamantului dezghetat incercand sa devina una cu pamantul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu