Liniste.

Incet se ridica din pat si se uita in jur.
E intuneric parintii ei dorm si ea poate face ce doreste caci Levi ii tine de sase.
Levi e prietenul ei cel mai bun. I-a fost aproape mereu desi toti ceilalti nu il vedeau.
Si acum Levi o intreaba daca nu cumva vrea sa se plimbe prin padure.
Putinele raze care razbat dintre draperii ii lumineaza ochii ca smaraldul dezvaluind curiozitatea nestavilita a fetei.
Levi prinde incredere si o apuca de mana soptindu-i: "Padurea pe timpul noptii e mult mai frumoasa si mai infricosatoare decat ziua."
Ea tresare si doreste sa mearga mai repede pentru a ajunge in acel taram promis de Levi.
----------------------------------------
E exact asa cum i-a zis Levi. Cerul e plin de stele,

Greierii isi canta baladele vesnice iar Levi...
Ei bine, Levi, are acum aripi... iar parul sau e alb precum neaua. Ochii precum doua flacari noi si infometate pe acest pamant o cautau pe ea.
Levi era ingerul ei. Era comoara ei si nimeni nu i-l putea lua.
Si chiar daca o facea, ea tot ar fi putut sa-l admire.
S-au uitat la stele pana aproape de rasarit.
------------------------------------------------

De o saptamana era nemiscata de la locul ei de veghe.
Mai avea putin si izbucnea in plans. Steaua aia nu mai murea.
S-a ridicat din pat, ia telefonul si merge pe balcon.
Formeaza primul numar care ii vine in minte si asteapta un raspuns.
O voce somnoroasa ii raspunde.
"-Alo?"
Ea incepe sa tremure si lacrimile-i incep sa curga siroie pe obrajii deja inrositi.
"-Levi, scuze ca te deranjez... Vroiam doar sa-ti aud vocea."
El incepesa rada.
"-Esti ca un copil. Se vede ca te-ai indragostit si sper ca nu o sa te superi ca eu nu-ti impartasesc sentimentele."
"-N-am sa ma supar. Doar...lasa-ma sa simt...."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu