Bau…
Un alt suflet? Sau poate dorinta de a aspira la idealul acelui suflet?
Raspunsul e simplu: Incapabilitatea acelui suflet de a accepta aproape totul.
Cel putin…
sufletul meu este ranit in momentul in care observa ca personae de la care astept sa ma inteleaga si sa-mi dea raspunsuri n-o fac…nu ma inteleg si nici raspunsuri nu mai au.
Iar eu…eu nu fac decat sa ma pierd intr-un albastru incomplet de note muzicale si cuvinte fara inteles rostite de oameni.
Un lucru imposibil mi se pare sa cobor din acel infern linistitor pentru a va ajuta sa imi intelegeti ideile si trairile…
Si mi se sfasie sufletul in mici bucati de cenusa rosie. Si aceasta cenusa se sparge in mici bucati de sticla, ca mai apoi sa se depuna intr-un colt ascuns dupa cortina pleoapelor si nimeni sa nu poata patrunde pentru a vedea ce se afla acolo.
De ce nu ma intelegeti cand va zic exact ceea ce simt pentru voi?
Poate pentru ca v-ati saturat ca eu sa va explic mereu aceleasi lucruri. Poate ca eu sunt invechita pentru voi si aveti nevoie de ceva nou si revitalizant pentru a va proteja sufletul de epava ce-o port in piept.
Sper ca acele cioburi sa devina cenusa, ca apoi sa devina un suflet. Un suflet nou si proaspat, pentru a va pastra aproape de mine.

Ma comport asa pentru a va determina sa fiti mai buni ca mine, sa reusiti.
Eu nu sunt decat o epava emotionala in comparatie cu voi. Voi ce detineti un suflet tanar ce accepta orice[mai putin epavele].
Of…de ce ma mai chinui sa va explic cand totul e simplu si se rezuma doar la mine strigand: “Am nevoie sa fiti aici, aici cu mine si sa ma ascultati!”
Simplu scurt si la obiect.
Si stiu ca nimeni nu citeste asta. Stiu ca nimanui nu-i pasa de ceea ce simte un copil derutat si adormit de vise feerice ce sunt cultivate cu bobul de speranta ca vor deveni realitate.
Deci….in concluzie…degeaba scriu ca nimeni nu citeste… e ca si cand as vorbi cu mine si doar eu sunt in jurul meu.
O seara buna. Pe cine salut?...:|